Tratatele de pace n-au adus întotdeauna pacea, ci dimpotrivă, dacă ne gândim la consecințele Tratatului de la Versailles, iar negocierile între învingători au creat uneori neînțelegeri privind împărțirea prăzii. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei, diplomația și reprezentanții acestora au rezolvat unele dintre cele mai mari probleme prin cooperare și au pus bazele unor instituții

„Ce ar fi dacă renunți la partea ta din Germania și noi suntem de acord ca NATO să nu se deplaseze cu niciun centimetru spre est din poziția în care se află acum?” Acestea au fost cuvintele rostite în februarie 1990 de către secretarul de stat american, John Baker, liderului URSS, Mihail Gorbaciov, care au

La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe fundalul nașterii mișcării sioniste, Yusuf Diya al-Khalidi, un intelectual palestinian educat în Occident care ocupase și funcția de primar al Ierusalimului, pe 1 martie 1899 i-a trimis lui Theodore Herzl o scrisoare în care încerca să-i atragă acestuia atenția asupra pericolului implementării unui proiect sionist pentru crearea unui stat

După un deceniu și jumătate în care s-a aflat la conducerea Germaniei, Angela Merkel a decis să se retragă din cariera politică. În timpul mandatului, Merkel a reușit să gestioneze crizele apărute și să apere valorilor occidentale în vremuri tulburi, devenind unul dintre cei mai importanți lideri ai secolului XXI. Kati Marton, fostă corespondentă NPR

Speranța de a obține pacea prin realizarea unei politici de solidaritate în Europa s-a aflat în centrul gândirii personalităților politice vreme îndelungată. În cursul său spre căutărea păcii, Europa a trebuit să se întrebe ce știa despre ea însăși și care sunt șansele pentru a stabili în interiorul granițelor sale o pax perpetua. Stella Ghervas,

Spre deosebire de războaiele din Vietnam și Irak, invazia americană a Afganistanului din 2001 a avut un sprijin public aproape unanim. La început, obiectivele au fost simple și clare: înfrângerea Al-Qaeda și prevenirea repetării atacului din 11 septembrie 2001. Cu toate acestea, la scurt timp după ce Statele Unite și aliații săi i-au înlăturat pe

Văzută ca un instrument esențial pentru a concura într-un sistem internațional anarhic, discreția e o caracteristică a politicii internaționale din moment ce liderii țin secrete în timp ce conduc misiuni diplomatice sensibile în străinătate și colectează informații secrete pentru a obține avantaje tactice cu scopul de a surpinde și a afla intențiile adversarului. Însă, una

Mulți dintre obervatorii mediului internațional tind să vadă politica de astăzi a Federației Ruse condusă de un lider atotputernic, Vladimir Putin, care a transformat Rusia într-o autocrație. Acestă imagine politizată și simplificată ignoră, însă, elementele importante din sistemul politic rus care constrâng puterile considerate a fi în mâinile unui singur lider. Timothy Frye, profesor de

După cel de-al Doilea Război Mondial, Germania și Japonia au fost remarcabil de reticiente în a aduce contribuții militare operațiunilor aflate dincolo de apărarea propriilor teritorii naționale. Contextul geopolitic din timpul Războiului Rece implica amenințări și la adresa securițătii lor, dar acestea trebuiau să se bazeze pe sprijinul militar, politic și economic al Statelor Unite,

Încă de la fondarea lor, Statele Unite ale Americii au evitat să își asume angajamente politice și militare, concentrându-se în schimb pe îmbunătățirea propriului experiment de libertate și oferirea acestuia ca exemplu lumii. Acuzând liderii europeni de imperialism și căutarea dominației, SUA au considerat că interacțiunea pașnică ar transcende sistemul puterii politice caracteristice Lumii Vechi