SUA și anexarea Groenlandei: ambiții neo-imperiale sau necesitate strategică?

În decembrie 2024, președintele-ales Donald J. Trump posta pe platforma sa de socializare Truth Social că „în scopul Securității Naționale și Libertății în întreaga Lume, Statele Unite ale Americii consideră că proprietatea și controlul asupra Groenlandei sunt o necesitate absolută”. Declarația sa, care sugera o preluare de către SUA a insulei autonome daneze, nu era, însă, un element de noutate în retorica politică a liderului american. În 2019, în timpul primului său mandat la Casa Albă, Trump își exprimase interesul de a achiziționa Groenlanda afirmând că o asemenea acțiune ar fi „o tranzacție imobiliară mare”, importantă din considerente strategice: „Din punct de vedere strategic e interesant și am fi interesați, dar vom vorbi puțin cu ei [danezii]. Nu e numărul 1 în atenția publicului, vă pot spune asta.” Secretarul de Stat american de la acel moment, Mike Pompeo, a detaliat importanța teritoriului arctic: „Reducerea constantă a gheții marine deschide noi pasaje și noi oportunități pentru comerț. Acest lucru ar putea reduce timpul necesar călătoriei între Asia și Occident cu până la 20 de zile. Căile maritime arctice ar putea [deveni] canalele Suez și Panama din secolul XXI”.

În timpul primului mandat al administrației Trump, declarațiile venite de la Casa Albă privind pretențiile asupra Groenlandei au fost considerate, mai degrabă, absurde și departe de a necesita discuții atente. Prim-ministrul danez Mette Frederiksen avertiza că „Groenlanda nu este de vânzare. Groenlanda nu este daneză. Groenlanda aparține Groenlandei. Sper cu tărie că acest lucru nu este luat în serios […] Este o discuție absurdă, iar [prim-ministrul Groenlandei] Kim Kielsen a precizat, desigur, că Groenlanda nu este de vânzare. Aici se termină conversația.”

Dar în anul 2025, expunerile tot mai frecvente ale oficialilor administrației Trump privind importanța Groenlandei pentru securitatea națională a SUA au condus la o adevărată neliniște față de intențiile Washington-ului în rândul comunității internaționale. Spre deosebire de afirmațiile din trecut, Trump nu a exclus utilizarea forței militare pentru îndeplinirea acestui obiectiv care se înscrie pe deplin în noua Strategie de Securitate Națională. Publicată la sfârșitul anului 2025, Strategia Națională de Securitate a SUA se bazează pe conceptul de apărare a Emisferei Vestice față de competitori. Potrivit documentului, SUA vor „refuza competitorilor din afara emisferei americane capacitatea de a poziționa forțe sau alte capacități amenințătoare sau de a deține sau controla active vitale din punct de vedere strategic în emisfera noastră”. Stabilind un „corolar Trump” doctrinei Monroe din 1823, administrația americană regândește prioritățile de pe agenda de politică externă, Emisfera Vestică devenind regiunea cea mai importanță pentru asigurarea intereselor de securitate ale SUA.

Poziționându-se mai aproape de SUA decât de Europa, doar 1900 de kilometri separând statul american Maine de țărmurile insulei arctice, Groenlanda a ajuns ținta noilor priorități strategice ale administrației Trump. Potrivit președintelui american, dacă SUA nu obțin controlul asupra Groenlandei, aceasta va cădea în mâinile Chinei sau Rusiei. Cât de mult, însă, cea mai mare insulă din lume a ajuns locul competiției dintre marile puteri?

În ultimii ani, regiunea arctică a devenit tot mai importantă din punct de vedere strategic pentru statele din spațiul euro-atlantic și indo-pacific. Schimbările climatice, interesele economice și provocările de securitate au ajuns profund interconectate în acest nou teatru de operațiuni. Rusia a investit masiv în prezența sa militară din zona Arcticii. Baza sa aeriană Nagurskoye, situată pe coasta de nord a Siberiei, găzduiește bombardiere strategice cu capacitate nucleară, rachete și sisteme de supraveghere. Submarine nucleare rusești patrulează mările arctice, în timp ce o flotă tot mai mare de spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară proiectează puterea Kremlinului în întreaga regiune.

Generalul american în retragere Terrence J. O’Shaughnessy, care a condus Comandamentul Nordic al SUA, a declarat în cadrul unei audieri în fața Senatului din februarie 2020 că, dacă Rusia ar ataca SUA, probabil ar face-o prin Arctica. „Arctica nu mai este un zid de fortăreață, iar oceanele noastre nu mai sunt șanțuri de protecție; acum sunt căi de acces”, a argumentat acesta. Se consideră că cea mai scurtă rută pentru ca rachetele rusești să fie trimise către SUA este prin Polul Nord, prin Groenlanda. În ciuda pierderilor din războiul purtat împotriva Ucrainei, Rusia are o prezență militară mult mai mare în Arctica decât SUA și a continuat să investească masiv în capacitățile sale de apărare din regiune.

Deși China nu este o națiune arctică, aceasta încearcă să devină un jucător major în regiune. În 2018, China a lansat politica sa arctică, cunoscută și sub numele de Drumul Polar al Mătăsii, în care s-a autointitulat în mod controversat „stat apropiat de Arctica”. În ultimii ani, China a încercat, astfel, să-și extindă prezența în regiune prin expediții de cercetare științifică, investiții în infrastructură, achiziții de resurse naturale, o stație navală abandonată și o stație terestră pentru satelit, dar ambițiile sale au fost în mare parte blocate și limitate de investitorii din SUA și Danemarca. Deși China nu a construit încă un Drum Polar al Mătăsii cu semnificație geopolitică, poziția dominantă a Chinei în separarea și prelucrarea pământurilor rare îi oferă un avantaj în accesarea resurselor de pământuri rare ale Groenlandei prin acorduri de prelucrare și preluare a acestora. De asemenea, pe lângă interesul pentru resurse, SUA presupun că proiectele Chinei au scopul de a amplasa senzori și radare cu dublă utilizare în Cercul Arctic pentru a ajuta la controlul sateliților lor militari și la adunarea de informații despre operațiunile spațiale americane din regiune.

Pe fondul apariției puterilor precum Rusia și China în regiune și pe insula autonomă daneză, Copenhaga a anunțat planurile de a investi în noi drone de supraveghere, două nave noi și personal suplimentar, împreună cu modernizarea unei baze aeriene existente pentru a găzdui avioane de vânătoare F-35. În prezent, capacitățile militare ale Danemarcei în Groenlanda constau în patru nave maritime de patrulare navală, un avion de supraveghere și patrule cu sanie trasă de câini. Ministrul Apărării, Troels Lund Poulsen, a recunoscut însă că guvernul nu a reușit să investească în securitatea Groenlandei: „Am neglijat timp de mulți ani să facem investițiile necesare în navele noastre, în aeronavele care vor ajuta la monitorizarea regatului nostru, iar asta este ceea ce încercăm să facem acum”, a declarat ministrul danez la începutul anului 2025.

În ciuda angajamentelor Danemarcei de a îmbunătăți securitatea insulei sau a disponibilității liderilor europeni de a colabora cu aliatul american pentru consolidarea capacității NATO în regiune, administrația Trump pare hotărâtă să urmeze o abordare unilaterală. Privind securitatea resurselor ca securitate națională, administrația americană a făcut din obiectivul controlului asupra Groenlandei nu doar o necesitate geostrategică, ci și una economică. Cu bogate resurse naturale, inclusiv minereu de fier, grafit, zinc, aur, uraniu, cupru, petrol și, în special, pământuri rare, Groenlanda se dovedește a fi un loc central în competiția dezvoltării noilor tehnologii. Vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare cu pământuri rare din SUA pentru necesitățile comerciale și de apărare se află în prim-planul dezbaterilor politice de la Washington.

Care e strategia SUA în ceea ce privește Groenlanda se așteaptă a fi clarificată miercuri, 14 ianuarie, când ministrul de externe al Groenlandei, Vivian Motzfeldt, și omologul său danez, Lars Lokke Rasmussen, se vor întâlni la Casa Albă pentru discuții cu vicepreședintele american JD Vance și Secretarul de Stat Marco Rubio. Cele mai recente declarații ale președintelui american preconizează, însă, o menținere a liniei politice deja sugerate de administrație: „Vorbim despre achiziționare, nu despre închiriere… Avem baze în Groenlanda. Aș putea trimite mulți soldați dacă vreau, dar e nevoie de mai mult de atât. Este nevoie de proprietate”, a declarat Trump.

Înainte de întâlnirea de la Washington, prim-ministrul groenlandez Jens-Frederik Nielsen a declarat că țara sa se confruntă cu o criză geopolitică „și dacă trebuie să alegem între SUA și Danemarca aici și acum, atunci alegem Danemarca”. Indiferent de nemulțumirile exprimate de oficialii din Groenlanda și Danemarca, administrația Trump e tot mai hotărâtă să facă America „măreață” din nou nu doar prin puterea sa politică, economică sau militară, ci și prin noi achiziții teritoriale.