IN MEMORIAM Alexey Nalvalny – Testamentul politic al unui martor, critic și disident al regimului Putin
Pe 16 februarie 2024, autoritățile Federației Ruse au anunțat decesul lui Alexey Navalny, cel mai recunoscut disident politic al Rusiei care se afla la acel moment într-o colonie penitenciară din nordul Cercului Arctic. Navalny fusese transferat, la sfârșitul lunii decembrie 2023, în penitenciarul IK-3 construit în 1961 pe locul celui de-al 501-lea gulag, unul dintre lagărele de muncă din epoca lui Stalin care adăposteau milioane de prizonieri în timpul erei sovietice. Acolo, opozantul politic rus trebuia să săvârșească o sentință de 19 ani.
Alexey Navalny a fost liderul opoziției ruse și fondatorul Fundației Anticorupție. El a devenit cunoscut pentru investigațiile sale împotriva corporațiilor de stat rusești și a înalților oficiali corupți. Alexey a participat la alegerile prezidențiale din Rusia în 2018, iar în cursul campaniei a deschis 81 de sedii regionale în toată țara. Dintre acestea, 41 dintre ele sunt în prezent în funcțiune, ceea ce face din rețeaua sa cea mai mare organizație de opoziție din Rusia.
În august 2020, Alexey a fost atacat cu un agent nervos numit Novichok de către agenți ruși și ulterior condamnat la 9 ani de închisoare într-o colonie penală de maximă securitate sub acuzația de fraudă și sfidare a instanței. Ca urmare a acuzației și declarațiilor din dosarele penale, el a fost privat de dreptul de a participa la alegeri, în ciuda faptului că instituția Curtea Europeană a Drepturilor Omului i-a anulat sentințele. Canalul de YouTube al lui Alexey Navalny, principala sa platformă de socializare, a strâns până la 3,5 milioane de abonați.
La un an de la moartea sa, specialiștii examinează reprimarea continuă de către Kremlin a opoziției politice din Rusia. Navalny, unul dintre cei mai cunoscuți activiști anticorupție ai Rusiei, un politician de opoziție și critic dur la adresa lui Vladimir Putin, a murit în circumstanțe misterioase într-o colonie de tip penitenciar îndepărtată din Arctica rusă, într-o zi de vineri, 16 februarie 2024, în timp ce ispășea o pedeapsă lungă de închisoare pentru acuzații false. După moartea sa, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care statul rus, și în special președintele Putin, răspund pentru moartea sa.
Cel mai proeminent critic al președintelui Vladimir Putin, Navalny își petrece ultimii ani în închisoare după otrăvirea sa cu agentul chimic Novichok care a atras atenția întregii lumi occidentale. În perioada în care s-a aflat în captivitate, Navalny a reușit să țină un jurnal. Scrierile sale zilnice au ajuns, în cele din urmă, să fie publicate post-mortem, în octombrie 2024, în lucrarea „Patriot”. Memoriile sale reprezintă un testament politic și o analiză critică asupra istoriei contemporane a Rusiei. Acestea detaliază cum a simțit izolarea și suferința într-o închisoare rusă – și cum nu și-a pierdut niciodată speranța. În memoriul publicat la opt luni după ce a murit în închisoare, liderul opoziției ruse Alexei Navalny nu își pierde niciodată încrederea că pentru această cauză a meritat suferința, recunoscând, de asemenea, că și-ar fi dorit să fi putut scrie o carte cu totul diferită. „Există un amestec al părților, o narațiune tradițională urmată de un jurnal de închisoare”, scrie Navalny în „Patriot”. „Nu vreau ca [această] cartea a mea să fie încă un jurnal de închisoare. Personal, le găsesc interesante de citit, dar ca gen – este cu siguranță suficient.”
Dar „Patriot” poate fi citită și ca o mărturie a luptei extraordinare a unui disident din secolul XXI împotriva disperării, pe măsură ce autoritățile ruse își intensifică treptat represiunea împotriva lui și chiar împărtășește sfaturi despre cum să înfrunți ce este mai rău și să nu îți pierzi speranța. Câteva fragmente din lucrarea sa de memorialistică evidențiază sacrificiul său politic:
„Azi acum un an am venit acasă, în Rusia. Nu am reușit să fac niciun pas pe pământul țării mele ca om liber: am fost arestat chiar înainte de controlul frontierei. Eroul uneia dintre cărțile mele preferate, „Învierea”, de Lev Tolstoi, spune: <<Da, singurul loc potrivit pentru un om cinstit în Rusia în prezent este închisoarea>>. Sună bine, dar a fost greșit atunci și este și mai greșit acum. Există o mulțime de oameni cinstiți în Rusia – zeci de milioane. Există mult mai mulți decât se crede în mod obișnuit.”
„URSS a rezistat timp de 70 de ani. Regimurile represive din Coreea de Nord și Cuba supraviețuiesc și astăzi. China, cu o grămadă de prizonieri politici, continuă să reziste atât de mult încât acei prizonieri îmbătrânesc și mor în închisoare. Regimul chinez nu cedează. Nu eliberează pe nimeni, în ciuda tuturor presiunilor internaționale. Adevărul este că subestimăm cât de rezistente sunt autocrațiile în lumea modernă. Cu excepții foarte rare, acestea sunt protejate de invadarea externă de către ONU, dreptul internațional și principiul suveranității. Rusia, care acum poartă un război clasic de agresiune împotriva Ucrainei (care a sporit de zece ori predicțiile privind prăbușirea iminentă a regimului), este protejată suplimentar de calitatea sa de membru în Consiliul de Securitate al ONU și de armele sale nucleare”.
„În fiecare perioadă, esența politicii a fost aceea că un țar de tinichea care vrea să-și aroge dreptul la putere personală, inexplicabil, trebuie să intimideze oamenii cinstiți care nu se tem de el. Și ei, la rândul lor, trebuie să-i convingă pe toți cei din jur că nu ar trebui să le fie frică, că există, într-o ordine a importanței, oameni mai cinstiți decât agenții de securitate ai micului țar. De ce să-ți trăiești toată viața în frică, chiar și să fii jefuit în acest proces, dacă totul poate fi aranjat diferit și mai corect?”
„Disidenții sovietici? Antatoly Marchenko a murit ca urmare a grevei foamei în 1986 și, câțiva ani mai târziu, diabolica URSS s-a sfărâmat în bucăți. Deci, chiar și cel mai rău scenariu posibil nu este chiar atât de rău. M-am resemnat și îl accept”.
„Pendulul se balansează la nesfârșit. Sau remorcherul. Astăzi ești curajos. Mâine se pare că te-au speriat puțin. Și poimâine te-au speriat atât de tare încât disperi și devii din nou curajos. Habar n-am când se va încheia călătoria mea în spațiu, dacă se va întâmpla vreodată, dar vineri am fost informat că am un alt dosar penal și merg în instanță. Și mai urmează încă un altul, în care se presupune că sunt un extremist și un terorist. Așa că sunt unul dintre acei cosmonauți care nu numără zilele până la sfârșitul mandatului. Ce este de numărat? Oamenii au fost ținuți în închisoare până la douăzeci și șapte de ani.”
„Am țara și convingerile mele. Nu vreau să renunț la țara mea sau să o trădez. Dacă înseamnă ceva convingerile tale, trebuie să fii pregătit să le aperi și să faci sacrificii dacă e necesar. Și, dacă nu ești pregătit să faci așa ceva, nu ai convingeri. Doar crezi că ai. Dar acelea nu sunt convingeri și principii; sunt doar gânduri”.
„Convingerile mele nu sunt exotice, sectare sau radicale. Dimpotrivă, tot ceea ce cred se bazează pe știință și experiență istorică. Cei care se află la putere ar trebui să se schimbe. Cel mai bun mod de a alege lideri este prin alegeri corecte și libere. Toată lumea are nevoie de un sistem judiciar corect. Corupția distruge statul. Nu ar trebui să existe cenzură. Viitorul stă în aceste principii.”
SURSE:
AUTORI: Ana A. UȚĂ, Ștefania T. COCOR