Premiul Saharov pentru Libertatea de Gândire – ISTORIC

Decernat pentru prima dată în 1988 lui Nelson Mandela și Anatoli Marchenko, Premiul Saharov pentru Libertatea de Gândire este cel mai mare omagiu adus de către Uniunea Europeană activiștilor pentru drepturile omului. Premiul oferă recunoaștere personalităților, grupurilor și organizațiilor care au adus o contribuție remarcabilă în protejarea libertății de gândire.

Parlamentul European acordă Premiul Saharov, în valoare de 50 000 de euro, în cadrul unei ședințe plenare oficiale la Strasbourg, la sfârșitul fiecărui an. Fiecare dintre grupurile politice ale Parlamentului sau un singur deputat poate nominaliza candidatul care are nevoie de sprijinul a celor puțin 40 de europarlamentari pentru a fi luat în considerare. Nominalizații sunt prezentați la o ședință comună a Comisiei pentru Afaceri Externe, a Comitetului pentru Dezvoltare și a Subcomisiei pentru Drepturile Omului. Membrii Comitetelor votează nominalizații pentru crearea unei liste scurte formată din trei candidați. Câștigătorul sau câștigătorii finali ai Premiului Saharov sunt aleși de Conferința Președinților, un organism al Parlamentului European condus de președinte, care include liderii tuturor grupurilor politice reprezentate în Parlament.

Ideea creării unui premiu anual al Parlamentului European a apărut în timpul unei dezbateri plenare din iulie 1984 în care se discuta situația lui Andrei Saharov. Considerat „părintele bombei sovietice cu hidrogen”, Andrei Saharov a devenit pe parcursul vieții un critic la adresa regimului comunist. Născut în 1921 la Moscova, Saharov a fost un fizician proeminent din URSS care la vârsta 32 de ani a devenit cea mai tânără persoană membră a Academiei Sovietice de Științe și a primit primul dintre cele trei titluri de „Erou al muncii socialiste”, cel mai înalt premiu civil al Uniunii Sovietice pentru realizări eroice și distinse.

La sfârșitul anilor ’50, Saharov a apărut din ce în ce mai îngrijorat de pericolele testelor și proliferării nucleare. S-a simțit din ce în ce mai responsabil pentru capacitatea distructivă a bombei, mai ales după ce URSS a testat „Bomba Țarului” la 30 octombrie 1961, cea mai puternică explozie de arme nucleare din istoria omenirii. Astfel, Saharov a început să trimită scrisori către liderii sovietici îndemnându-i să oprească testele nucleare atmosferice și să publice articole în reviste științifice în care avertiza despre pericolele precipitațiilor radioactive. Într-un articol din 1968, intitulat „Reflecții asupra progresului, a coexistenței pașnice și a libertății intelectuale”, acesta s-a împotrivit politicilor conducerii sovietice și a pledat pentru cooperarea cu SUA, încetarea cursei înarmărilor nucleare și abuzurilor la adresa drepturilor omului și pentru extinderea libertăților civile. O copie a articolului său a fost extrasă ilegal din Uniunea Sovietică și publicată în New York Times. Până la sfârșitul anului 1969, peste 18 milioane de exemplare ale articolului se aflau în circulație în întreaga lume, oferindu-i fizicianului sovietic prestigiu și recunoaștere internațională.

Ca urmare a  publicării articolului, Saharov a fost înlăturat de la responsabilitățile sale privind proiectele sovietice de cercetare și dezvoltare științifică și demis din Comisia Sovietică pentru Energie Atomică. În 1970 a fondat, împreună cu  Valery Chalidze și  Andrei Tverdokhlebov, Comitetul pentru Drepturile Omului, iar în 1975 Saharov a primit Premiul Nobel pentru Pace. Autoritățile sovietice i-au refuzat, însă, permisiunea de a se deplasa la Oslo pentru a-și ridica premiul.

După ce a denunțat invazia sovietică a Afganistanului în ianuarie 1980, Saharov, alături de soția sa, au fost exilați în orașul Gorki (Nijni Novgorod). Abia în 1986, pe fundalul reformelor instituite de Mihail Gorbaciov, cei doi s-au reîntors la Moscova din exil.

Influențați de eforturile disidente ale lui Saharov și determinați să răsplătească lupta pentru protejarea libertății, Parlamentul European a considerat că numele fizicianului sovietic ar reprezenta cel mai bine recunoașterea promovării drepturilor omului. Potrivit deputatului francez Jean-François Deniau, Parlamentul European liber ales avea datoria și responsabilitatea de a apăra libertățile fundamentale, iar Andrei Saharov era întruchiparea perfectă a oferirii unui astfel de premiu: „Saharov era un cetățean european care era personificarea libertății de gândire și de exprimare și care hotărâse, din prisma convingerilor și a conștiinței sale, să renunțe la toate avantajele materiale și la toate onorurile care îi erau accesibile”.

Pe 13 decembrie 1985, propunerea de rezoluție pentru crearea Premiului Saharov pentru Libertatea de Gândire a fost adoptată cu o majoritate considerabilă. Ca răspuns la o solicitare personală a președintelui Parlamentului European, Lord Plumb, în ​​primăvara anului 1987, Andrei Saharov și-a oferit sprijinul pentru proiect și a fost de acord cu înființarea unui premiu care îi poartă numele.

O recunoaștere istorică a promovării drepturilor omului

Lidera forțelor democratice din Venezuela, María Corina Machado, și candidatul opoziției la alegerile prezidențiale din iulie, Edmundo González Urrutia, sunt câștigătorii Premiului Saharov pentru Libertatea de Gândire în 2024.

Joi, Președinta Parlamentului, Roberta Metsola a anunțat câștigătorii Premiului Saharov pentru libertatea de gândire 2024, în urma deciziei Conferinței Președinților.

Președinta Roberta Metsola a declarat: „Premiul Saharov pentru Libertatea de Gândire din 2024 este acordat Maríei Corina Machado și președintelui ales, Edmundo González Urrutia, pentru lupta lor curajoasă de a restabili libertatea și democrația în Venezuela. În încercarea de a asigura o tranziție corectă, liberă și pașnică a puterii, ei au susținut fără frică valorile pe care milioane de venezueleni și Parlamentul European le prețuiesc atât de mult: justiția, democrația și statul de drept. Parlamentul European este alături de poporul venezuelean și de María Corina Machado și președintele ales, Edmundo González Urrutia, în lupta lor pentru viitorul democratic al acestei țări. Premiul Saharov le aparține.”

María Corina Machado a fost aleasă drept candidată la președinție din partea opoziției venezuelene, „Platforma Democratică a Unității”, în 2023, dar ulterior a fost descalificată de Consiliul Electoral Național, controlat de regimul autoritar.

Edmundo González Urrutia, diplomat și politician, a succedat-o pe María Corina Machado pentru candidatura la alegerile prezidențiale din partea aceleași platforme politice. El a denunțat eșecul guvernului de a publica rezultatele oficiale de la alegerile prezidențiale și a contestat victoria declarată a lui Nicolás Maduro. González Urrutia a părăsit țara în septembrie, după ce pe numele său a fost emis un mandat de arestare.

Într-o rezoluție adoptată la 19 septembrie 2024, deputații au subliniat că misiunile internaționale de observare au demonstrat clar că alegerile prezidențiale din Venezuela nu au respectat standardele internaționale de integritate electorală. Ei l-au recunoscut ca președinte legitim al țării pe Edmundo González Urrutia, cel care a fost ales pe cale democratică, și pe María Corina Machado drept lideră a forțelor democratice.

Parlamentul a condamnat această „fraudă electorală” și gravele încălcări ale drepturilor omului, comise împotriva opoziției democratice, a poporului venezuelean și a societății civile.

Potrivit guvernului din Caracas, 2.400 de persoane au fost arestate în timpul protestelor de la alegeri, iar organizațiile neguvernamentale au raportat decesul a 24 de persoane. María Corina Machado se ascunde în continuare, în timp ce Edmundo González Urrutia a fugit în Spania, acolo unde i-a fost acordat azil politic pe 7 septembrie.

Într-o altă rezoluție din septembrie 2024, Parlamentul a cerut statelor membre să extindă sancțiunile împotriva regimului din Venezuela și să aplice sancțiuni speciale prin Regimul global de sancțiuni pentru drepturile omului al UE împotriva lui Nicolás Maduro și acoliților săi. Înainte de alegeri, Parlamentul European a îndemnat statele membre să mențină sancțiunile impuse regimului Maduro și a criticat decizia neconstituțională de a crea impedimente figurilor politice proeminente din opoziție, cum ar fi María Corina Machado, pentru a nu candida la alegerile din 2024.

Ceremonia de decernare a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire va avea loc pe 17 decembrie la Strasbourg, în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului.

SURSE: 

• „The Sakharov Prize – what it is about”, în European Parliament;
• „Andrei D. Sakharov”, în Atomic Heritage Foundation;
• „The creation of the Sakharov Prize”, în Europeana;
•  GEORGIAN, Armen, „Venezuelan opposition leaders Machado, Gonzalez awarded EU Parliament’s Sakharov Prize”, în France 24, October 24, 2024.

SURSĂ FOTO: EUROPEAN PARLIAMENT

AUTORI: Ștefania T. COCOR / Ana A. UȚĂ