Robert Capa a fost singurul fotograf care a aterizat cu primul val de soldați pe Plaja Omaha, fotografiile iconice ale lui Capa oferă o documentare unică a evenimentului.

Fotografiile lui Robert Capa cu asaltul forțelor americane pe Plaja Omaha în D-Day (Ziua-Z), 6 iunie 1944, reprezintă o înregistrare istorică neprețuită a eliberării aliate a Franței de germani, care a contribuit la eliberarea Europei de Est de sub controlul regimului nazist un an mai târziu. Cel mai mare atac pe mare din istorie, a fost și unul dintre cele mai sângeroase, cu o combinație de vântut puternic, curenți de mare nedisciplinați și o formidabilă defensivă germană, care a dus la pierderea a 2.400 de vieți a soldaților americani până la sfârșitul primei zilei.

Documentația legendară a lui Capa despre eveniment l-a găsit alăturându-se soldaților în timp ce înaintau, experimentând aterizarea pe Plaja Omaha alături de ei în timp ce fotografia scena. „Magnum Stories” explorează abordare distinctivă a lui Capa față de fotojurnalism și include, de asemenea, relatarea sa de primă mână despre acoperirea invaziei, din memoriile sale illustrate, „Slightly Out of Focus”.

Geniul fotografic al lui Capa costa în narațiune, el creând tradiția de povestire fotografică (”Photographic Storytelling”) a societății Magnum. Fotografia lui Capa înseamnă să fii acolo, aproape. Arta lui consta în a risca unde să fie și când, în modul în care a construit și a condus relațiile care i-au permis să fie acolo și în modul în care a modelat și a prezentat narațiunea evenimentelor la care a fost martor.

Războaiele lui Capa au fost groaznice, dar în mâinile lui au păstrat totuși un sentiment Homeric al romantismului. Puterea sa de comunicator depindea și de statutul său mitic de narator, mai precis, de a fi considerat „cel mai mare fotograf de război din istorie”. Nu a fost produsul întâmplător al acțiunilor sale, ci rolul în care a jucat – de la nume la asigurarea că este printre primii care a aterizat pe Cap de Pont în D-Day. A implicat o bună judecată cu privire la momentul în care era potrivit să exagereze faptele, lucru pe care nu a încercat să-l ascundă.

Ceea ce a stat la baza strategiilor sale narative și a spectacolului, dincolo de punctele sale de vedere specifice cu privire la drepturile și greșelile oricărui conflict anume, a fost credința în idealurile de independență, atât libertatea individuală, cât și idependența creativă.

În acest sens, el a combinat curajul de a juca rolul fotografului – care era cu o înțelegere profundă a valorii și a scopului de a face acest lucru. Pe cont propriu, i-a permis să scape de sărăcie și de antisemitismul Europei Centrale și de controlul sufocant al angajatorilor.

Talentul său de povestire s-a extins apoi cu mult dincolo de fotografie și este deosebit de evident în relatare sa scrisă, în „Slightly Out of Focus”, despre cum a petrecut 6 iunie 1944: „Sunt un jucător de noroc. Am decis să intru în Campania Europeană în primul val. Coasta Normandă era încă la kilomentri depărtare când primul zgomot inconfundabil a ajuns la urechile noastre. Ne-am abătut în apa năucită din fundul bărcii și am încetat să privim coasta care se apropie. Prima bază goală, care își debarcase deja trupele pe plajă, a trecut pe lângă noi pe drumul la Chase, iar comandantul negru ne-a zâmbit fericit cu semnul V. Acum era suficient de ușor pentru a începe să fac poze și am scos primul meu aparat foto Contax din pielea uleioasă rezistentă la apă. Fundul plat al bărcii noastre a lovit pământul Franței. Șeful de echipaj a coborât fața bărcii acoperite cu oțel și acolo, între modelele grotești ale obstacolelor de oțel care ieșeau din apă, era o linie subțire de pământ acoperită de fum – Europa noastră, plaja roșie”.

Robert Capa continua și povestește despre momentul în care au debarcat și despre cum a perceput Franța la acel moment: „Frumoasa mea Franța arăta sordidă și lipsită de viață, iar o mitralieră germană, care scuipa gloanțe în jurul bărcii, mi-a stricat complet întoarcerea. Bărbații din barca mea au pășit în apă. Până la brâu, cu pușțile gata să tragă, cu obstacolele de invazie și plaja fumegâng în fundal – asta a fost sufiecient de bun pentru un fotograf.”

Prima fotografie pe care Robert o numește „prima mea poză reală a invaziei”, a fost realizată pe pasarelă în momentul debarcării. Capa povestește faptul că „o lovitură bine țintită în spate” din partea comandantului care se grăbea să iasă de acolo, l-a ajutat pe fotograf să scape de orice urmă de ezitare din atitudinea sa și să realizeze fotografii cu mai mult curaj. Pentru Capa „era încă foarte devreme și foarte gri pentru poze bune, dar apa gri și cerul gri i-au făcut pe omuleți, eschivând designul suprarealist al cerului anti-invazie a lui Hitler, să fie foarte efecienți.”

SURSE:

• Magnum Photos Archives, „Robert Capa – D-Day and the Omaha Beach Landings”
• Boot, Chris (Ed.), Magnum Magnum Photos, Magnum Stories, New York, Phaidon Press, 2014.

FOTO: Magnum Photos Archives / Vanity Fair.

AUTORI: Ana A. UȚĂ / Ștefania T. COCOR