IN MEMORIAM Henry Kissinger (27 mai 1923 – 29 noiembrie 2023)

By Ana Uta 30 nov., 2023

Henry Kissinger, una dintre cele mai importante personalități ale secolului trecut, a exercitat o influență de neegalat asupra afacerilor și relațiilor internaționale și a politicii Statelor Unite. El a fost, de asemenea, ținta unor critici și controverse, fiind considerat lipsit de principii și moralitate prin practicile și opiniile sale.

Henry A. Kissinger, cercetător, om de stat și diplomat, a exercitat o influență de neegalat asupra politicii externe a Statelor Unite în administrațiile președinților Richard M. Nixon și Gerald Ford și care, decenii după aceea, în calitate de consultant și scriitor, a oferit opinii care au modelat scena internațională, politica și domeniul afacerilor, a murit pe 29 noiembrie la domiciliul său din Connecticut la vârsta de 100 de ani.

La orgine evreu, în momentul în care a emigrat din Germania nazistă, dr. Kissinger vorbea puțin engleză când a sosit în Statele Unite în adolescență în 1938. Dar a valorificat cunoștințe aparte, o stăpânire a istoriei deosebită și abilitatea sa de scriitor pentru a-și obține licență la Harvard. A devenit membru al Facultății de la Harvard înainte de a se stabili la Washington.

Unele dintre cele mai notabile momente din cariera lui Henry Kissinger sunt reprezentate de deschiderea Statelor Unite către China, negocierile din Vietnam, dar și restabilirea relațiilor de putere dintre SUA și Uniunea Sovietică în apogeul Războiului Rece. Puțini diplomați au fost deopotrivă apreciați și criticați cu „atâta pasiune” precum Kissinger. Considerat cel mai influent secretar de stat din epoca de după cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost la rândul său considerat un ultrarealist care a remodelat diplomația pentru a reflecta interesele americane și a fost acuzat că a abandonat valorile americane, în special în arena drepturilor omului, dacă el considera că servea scopurilor națiunii.

Kissinger a fost consilier pentru 12 președinți la Casa Albă – mai mult de un sfert dintre cei care au ocupat această funcție – de la John F. Kennedy la Joseph R. Biden Jr. Cu o înțelegere specifică unui cercetător a istoriei diplomației, Kissinger a fost adesea descris drept „un refugiat evreu [care] a reușit în țara lui adoptivă, caracterizat de o profundă nesiguranță și un accent bavarez de-a lungul vieții care adăuga uneori un element indescifrabil declarațiilor sale, el a transformat aproape fiecare relație globală pe care a gestionat-o”.

Într-un moment critic din istoria și diplomația americană, a fost al doilea la putere, după președintele Richard M. Nixon. S-a alăturat administrației Nixon în ianuarie 1969 în rolul de consilier pentru securitate națională, iar după numirea sa în funcția de secretar de stat în 1973, a păstrat ambele titluri, o excepție în istoria Casei Albe. Când Nixon a demisionat, a rămas sub președintele Gerald R. Ford.

Negocierile secrete ale lui Kissinger cu China au dus la cea mai mare realizare a lui Nixon în materie de politică externă. Intenționată ca o mișcare decisivă a Războiului Rece pentru a izola Uniunea Sovietică, a creat o cale spre una dintre cele mai complexe parteneriate din relațiile internaționale, între țări care, acum sunt cele mai mari economii din lume, Statele Unite și China.

Timp de decenii, el a rămas cea mai importantă voce a politicii americane în gestionarea ascensiunii Chinei și a provocărilor economice, militare și tehnologice pe care aceasta le-a reprezentat. A fost singurul politician american care a interacționat cu toți liderii chinezi din perioada postbelică, de la Mao la Xi Jinping.

El a atras Uniunea Sovietică într-un dialog care a devenit cunoscut sub numele de „détente”, o perioadă de destindere a relațiilor, care a condus la primele tratate majore de control în domeniul armelor nucleare între cele două națiuni.

De-a lungul anilor a negociat acordurile de pace care au pus capăt implicării americane în războiul din Vietnam, realizare pentru care a obținut Premiul Nobel pentru Pace în 1973. El a numit-o „peace with honor” („pace cu onoare”), dar războiul s-a dovedit departe de a fi încheiat, iar criticii au susținut că ar fi putut să facă aceeași înțelegere mult mai devreme, salvând mii de vieți.

Henry Kissinger a fost arhitectul eforturilor administrației Nixon de a-l răsturna pe președintele socialist ales democratic din Chile, Salvador Allende. El a fost acuzat că a încălcat legea internațională prin autorizarea bombardării Cambodgiei în 1969-1970, un război nedeclarat împotriva unei națiuni aparent neutre. Obiectivul său a fost să elimine forțele pro-comuniste Vietcong care operau din baze de peste graniță în Cambodgia. Ordinele lui Kissinger către armată au fost următoarele: „orice zboară sau orice se mișcă”. Cel puțin 50.000 de civili au fost uciși.

Dorința sa de a plasa interesul strategic înaintea valorilor democratice a fost demonstrată în iulie 1975, când l-a convins pe Ford să nu se întâlnească la Casa Albă cu autorul rus exilat, Alexander Soljenițîn. Soljenițîn a fost un simbol viu al rezistenței curajoase la opresiunea sovietică, dar Kissinger se temea de un impact negativ asupra politicii sale de destindere cu Moscova. Reagan, atunci guvernator al Californiei, a făcut o problemă din „afacerea Soljenițîn” când l-a contestat pe Ford pentru nominalizarea la președinția republicană în anul următor.

Pe lângă munca sa de consilier, Kissinger a scris o rubrică despre afaceri internaționale și a apărut frecvent la „Nightline” și în alte programe de știri la diverse televiziuni. Chiar și în ultimii săi ani, când vârsta și problemele de sănătate nu i-au mai permis să călătorească, el a continuat să scrie cărți și să participe la conferințe. A scris articole de opinie pentru publicații de renume până la 90 de ani.

SURSE:

SURSĂ FOTO: BBC / Vanity Fair

AUTORI: Ana A. UȚĂ / Ștefania T. COCOR