Rosalynn Carter (18 august 1927 – 19 noiembrie 2023)

By Ana Uta 20 nov., 2023

Legea ERA – The Equal Rights Amendment (Amendamentul privind egalitatea de drepturi) a creat modelul în care un soț și-ar putea asuma rolul de „partener prezidențial”.

Rosalynn Carter, soția lui Jimmy Carter, cel de-al 39-lea președinte al Statelor Unite, a reprezentat una dintre personalitățile feminine ferme în deciziile și acțiunile desfășurate sub titulatua de Primă Doamnă la Casa Albă. De cele mai multe ori imaginea sa a fost romantizată, astfel încât mulți și-o amintesc, ca pe o femeie sudică blândă, dar puternică, încrezătoare.

O parte din această „moștenire” greșită are de-a face cu locul de origine. Rosalynn Carter – care a murit duminică la vârsta de 96 de ani după ce a fost diagnosticată cu demență – provenea dintr-un oraș mic din Georgia (la fe ca și soțul ei), iar după ce și-au stabilit reședința la 1600 Pennsylvania Avenue, Washington-ul a fost o mare provocare pentru soții Carter.

Vorbeau cu accente sudice. Conduseseră o fermă de arahide. Rosalynn a ales aceeași rochie pe care a purtat-o la balul de numire în funcția de guvernator al soțului ei din 1971, Georgia, și pentru festivitatea dediată numirii în funcția de președinte a lui Jimmy Carter din 1977. Cuplul a interzis băuturile alcoolice în cadrul cinelor de la Casa Albă. „Doar că nu vreau”, i-a spus Rosalynn unui reporter sceptic pentru The New York Times. „Nu din motive religioase, pur și simplu nu vreau. În plus, economisesc banii contribuabililor”. Poate că nu este de mirare că excesele anilor Reagan numite adesea în presa vremii au venit ca o ușurare în urma soților Carter.

În 1977 și 1979, un sondaj Gallup a desemnat-o pe Rosalynn cea mai populară femeie printre americani. Aceasta a făcut parte dintr-o generație care putea să acționeze independent, având libertate de exprimare în legătură cu noi idei și perspective (precum pentru a ajuta la trecerea ERA în anii 1970), devenind o punte de legătură pentru predecesoarele ei de la Casa Albă care nu au putut face aceste lucuri din cauza epocii și contextului, dar și pentru generația celor care au urmat, putând să acționeze (aproape) indepedent.

Rosalynn a fost supărată când, în 1953, Jimmy a renunțat la cariera sa navală (și la călătoriile pe care le iubea) pentru a conduce ferma de arahide a familiei din Plains, după ce tatăl lui Carter a murit. Însă, acesta a fost începutul colaborării care l-a adus în cele din urmă pe Jimmy în Senatul statului Georgia și apoi în rolul de guvernator. „Am dezvoltat un parteneriat când lucram în domeniul furnizării agricole și a continuat când Jimmy s-a implicat în politică”, a declarat Rosalynn pentru Associated Press. „Știam (…) mai multe despre afacere decât el. Mi-a urmat sfaturile despre aceste lucruri.” Jimmy nu s-a certat cu ea niciodată legat de acest lucru. „Cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată a fost să mă căsătoresc cu Rosalynn”, a spus el într-un interviu pentru The Carter Center în 2015. „Acesta este apogeul vieții mele”.

Acest tip de alianță era relativ nou în anii 1970. Rosalynn era dispusă să-și asume și îndatoririle tradiționale ale Primei Doamne, cum ar fi alegerea unei cauze nobile și promovarea ei – Rosalynn și-a dedicat o bună parte din timpul petrecut la Casa Albă, dar și după terminarea mandatului președintelui Carter, domeniului sănătății mintale. Ea s-a ocupat de gestionarea acțivităților și rolului celor patru copii Carter – dintre care unii s-au mutat la Casa Albă – și a stabilit un precedent solicitând presei să evite publicarea știrilor și imaginilor despre cel ma mic dintre copii lor, Amy, pe atunci în vârstă de nouă ani, în afara aparițiilor publice alături de președinte.

În același timp, Rosalynn și-a asumat rolul de partener și sfăuitor principal al soțului ei pe durata mandatului. Studia briefing-uri, participa la ședințele cabinetului, luând notițe, servind drept consilier universal, rescriind discursurile pe care le considera lipiste de sens, cu un limbaj de lemn, conducând delegații diplomatice și împărtășindu-și părerea în timpul discuțiilor restrânse. În cazul lui Rosalynn Carter a fost pentru prima dată când Prima Doamnă a avut propriul ei birou în Aripa de Est și nu a fost mulțumită de comentariile apărute în media care sugerau că nu știa cum să organizeze o cină potrivită.

Apoi au fost îndatoririle ei diplomatice. Imaginea președintelui Carter începea să scadă în sondaje – acesta a trecut de la un un grad de popularitate de 75% în 1977 la un nivel scăzut de doar 28% în 1979. Rosalynn era singura confidentă care avea cu adevărat curajul să fie sinceră cu Jimmy. „Ea era singura persoană care putea să vorbească cu Jimmy cu o sinceritate totală, pentru că știa că ea îl sprijinea”, a declarat autorul Lawrence Wright, care a scris pe larg despre familia Carter. „Oamenii care au lucrat pentru el au vorbit despre cât de înțepător și de sever era el, dar ea a trecut chiar peste asta.”

Jimmy Carter a devenit cunoscut pentru că a redefinit anii post-prezidențiali ai unui fost președinte prin activism și acțiuni umanitare, fapt pentru care Rosalynn merită același credit. Munca lor în echipă a continuat cu crearea The Carter Center, al cărui scop este promovarea drepturilor omului și îmbunătățirea calității sănătății, iar cuplul a călătorit prin lume monitorizând alegerile, ajutând la eradicarea bolilor și susținând creșterea instituțiilor democratice. În SUA, ei au susținut Habitat for Humanity, construind case în zone defavorizate. Singurul lucru pe care nu l-au împărtășit a fost Premiul Nobel pentru Pace din 2002, care i-a revenit soțului ei, indicând faptul că și cele mai strânse parteneriate nu pot merge chiar atât de departe.

Rosalynn a continuat activitatea ei în ceea ce privește promovarea sănătății mintale, înființând, printre altele, The Rosalynn Carter Institute for Caregivers (Institutul Rosalynn Carter pentru îngrijitori). Poate mai important, a fost succesul obținut de ea pentru asigurarea în domeniul bolilor mintale, care a trecut de Congres în 2008.

SURSE:

FOTO: Vanity Fair Archives / The White House / The Carter Center

AUTORI: Ana A. UȚĂ, Ștefania T. COCOR