Figura disidentului, politicianului, dramaturgului și președintelui Václav Havel este cunoscută astăzi în întreaga lume. A intrat în cărțile de istorie cehă în timpul Primăverii de la Praga din 1968, dar cel mai remarcabil a devenit reprezentantul principal al Cartei 77 și al evenimentelor din noiembrie 1989.

În dialogul structurat în cinci capitole intitulat „Disturbing the Peace: A Conversation with Karel Huizdala”, Václav Havel discută despre transformarea sa de la dramaturg și activist la președinte al Cehoslovaciei în interviurile realizate în anii 1985 și 1986 de jurnalistul exilat Hvizdala. Combinând autobiografia cu discuțiile despre politică, literatură și teatru, gândurile sale se adaugă la un autoportret pentru perioada pe care a reprezentat-o.

După februarie 1948, când puterea a fost preluată de comuniști, lui Václav Havel nu i s-a permis să studieze, dar după disucții și presiuni a reușit în cele din urmă să absolve liceul în 1954, urmând un seral la Academic Grammar School.

Materiile și cursurile din sfera umanistă pentru care a optat ulterior la Charles University i-au fost refuzate din cauza profilului său de cadre incompatibil. A trebuit să aștepte mulți ani pentru a-și continua studiile. În acel moment, el a progresat prin opera sa literară de novice și un discurs critic la o conferință a scriitorilor începători în 1956 la castelul Dobříš. A continuat să scrie și să exploreze lumea literaturii. A avut ocazia să-i cunoască personal pe Jaroslav Seifert (scriitor, poet și jurnalist ceh, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1984), Vladimír Holan (poet ceh nominalizat pentru Premiul Nobel în 1960, cunoscut pentru scrierile sale epice dedicate luptătorilor din Primul Război Mondial) și Jiří Kolář (poet, scriitor, pictor și traducător ceh). După ce s-a întors din serviciul militar obligatoriu în 1959 a început să lucreze ca tehnician de scenă, dar în anii ’60, deschis din punct de vedere cultural, a devenit dramaturg și mai târziu asistent regizor.

Invazia trupelor Pactului de la Varșovia din 21 august 1968 a adus sfârșitul Primăverii politice de la Praga și începutul unei realități dure pentru Václav Havel. Din poziția sa de „independent” sau muncitor în fabrica de bere Trutnov, și-a menținut independența și, prin mai multe scrisori deschise adresate conducătorilor comuniști de frunte, a căutat să atragă atenția asupra necesității respectării drepturilor omului, precum și să elibereze prizonieri politici din Cehoslovacia.

„Disturbing the Peace: A Conversation with Karel Huizdala” are în centrul discuțiilor redactarea Cartei 77. Această inițiativă, în esență critica pe de o parte impunerea puterii de către partidul de guvernământ și, pe de altă parte, invocă declarațiile Conferinței Internaționale de la Helsinki care susțin drepturile omului a devenit o problemă palpabilă pentru regimul comunist. Václav Havel, în calitate de coautor și purtător de cuvânt al Cartei 77, a reprezentat inițiativa în exterior, iar măsurile punitive din partea oficialității nu au rămas departe. În 1979, Václav Havel a fost condamnat la patru ani și jumătate necondiționat pentru revolută și, după eliberarea sa, a fost supravegheat constant de Securitatea statului.

Havel a amintit în carte și despre persecuția și presiunea permanentă exercitată asupra lui în anii 1980. Datorită sprijinului semnificativ din străinătate, Havel a devenit principalul reprezentant al rezistenței cehe din strainatate. A ajutat foarte mult la răspândirea publicațiilor „Samizdat”, la răspândirea informațiilor despre opoziția anticomunistă din fosta Cehoslovacie și la facilitarea contactelor interzise.

În ianuarie 1989, Václav Havel a fost, desigur, implicat în „Săptămâna Palach”, ceea ce a însemnat pedeapsa cu închisoarea pentru Havel pentru că a participat la demonstrațiile împotriva regimului comunist. Totuși, evenimentele europene ulterioare, cum ar fi prăbușirea blocului pro-sovietic, căderea Zidului Berlinului, Revoluția de Catifea din Cehoslovacia și ascensiunea Forumului Civic au deschis calea pentru negocieri politice care l-au adus pe Václav Havel într-un rol complet nou – la 29 decembrie 1989 a devenit președinte al Republicii. În această calitate și în timpul unor schimbări și procese foarte complicate de construire a democrației, Václav Havel a continuat timp de aproape treisprezece ani să fie o figură importantă.

AUTOR: Ana A. UȚĂ

Share this…

Facebook

Twitter