Alegerile prezidențiale din Turcia: un test pentru președintele Erdoğan de a convinge poporul turc

By Stefania Cocor 3 mai, 2023

Pe 14 mai, Turcia va organiza alegeri parlamentare și prezidențiale. Cu implicații atât pentru traiectoria internă a țării și a vecinătății acesteia, cât și pentru echilibrul global de putere, alegerile din Turcia sunt considerate a fi cele mai importante alegeri din 2023. Pentru prima dată în cele două decenii de guvernare, președintele Recep Tayyip Erdoğan se confruntă cu o adevărată provocare din partea unei majorități anti-Erdoğan și a unui bloc unit al opoziției.

Alegerile prezidențiale și parlamentare, programate pentru 14 mai, au loc la trei luni după ce cutremurele puternice care au lovit sud-estul Turciei au lăsat zeci de mii de victime și milioane de oameni fără adăpost. În urma cutremurelor din luna februarie, președintele Recep Tayyip Erdoğan și partidul său aflat la guvernare, AK, au fost criticați pentru gestionarea greșită a eforturilor de căutare și salvare a persoanelor afectate de seisme, dar și pentru că nu au reușit să  modifice practicile din anii anteriori de construcție a clădirilor. Mai mult, valoarea lirei turcești a scăzut brusc, iar inflația a crescut vertiginos, toate acestea fiind cauzate, potrivit oponenților lui Erdoğan, de politicile economice deficitare ale președintelui.

Partidul AK (Partidul Justiției și Dezvoltării) este la putere din noiembrie 2002, iar Recep Tayyip Erdoğan se află la conducerea Turciei din 2003. Primar al orașului Istanbul din 1994 până în 1998, Erdoğan a fondat Partidul AK în 2001 și l-a condus spre victorie un an mai târziu. Din 2003 până în 2014, a ocupat funcția de prim-ministru, devenind președinte după ce a renunțat la conducerea partidului. În 2018, după desființarea postului de prim-ministru, președintele turc și-a asumat noi puteri în stat. Amendamentele constituționale au transformat țara dintr-o democrație parlamentară într-un sistem prezidențial. Noul sistem creat după referendumul din aprilie 2017 a fost una dintre cele mai semnificative dezvoltări politice de la întemeierea republicii turce în 1923 de către Mustafa Kemal Atatürk.

Criticii susțin că guvernul lui Erdoğan a respins disidența, a erodat drepturile omului și a pus sub control sistemul judiciar, o acuzație respinsă de oficialii care spun că a protejat cetățenii în fața unor amenințări de securitate, inclusiv a unei tentative de lovitură de stat în 2016. Însă, potrivit unui raport al Human Rights Watch din 2022, „guvernul prezidențial autoritar și extrem de centralizat al lui Recep Tayyip Erdoğan a cunoscut un regres în privința drepturilor omului,  vizând criticii guvernamentali și oponenții politici percepuți, subminând profund independența sistemului judiciar și golind instituțiile democratice. Conform organizației pentru drepturile omului, „în timp ce majoritatea posturilor de știri sunt deținute de companii cu legături guvernamentale strânse, mass-media independentă din Turcia operează în principal prin platforme online, dar sunt supuse eliminării regulate a conținutului sau urmăririi penale pentru publicarea unor știri critice la adresa personalităților guvernamentale de rang înalt și ai membrilor familiei președintelui Erdoğan sau considerate a constitui o infracțiune în temeiul Legii anti-terorism extrem de restrictive.”

La alegerile organizate luna aceasta, președintele turc se va confrunta cu o opoziție aliniată în spatele lui Kemal Kilicdaroglu, supranumit „Gandhi al Turciei”, care promite mari schimbări. Deși Kemal Kilicdaroglu nu a fost niciodată considerat liderul opoziției, el a reușit să devină figura dominantă reprezentând, astfel, alianța opoziției formată din șase partide. În vârstă de 74 de ani, Kilicdaroglu este considerat un birocrat anticorupție. El este președintele Partidului Popular Republican (CHP) din 2007. Kilicdaroglu și alianța sa promit să transforme înapoi Turcia într-un „sistem parlamentar puternic” și să anuleze, astfel, cât mai multe dintre modificările constituționale implementate de Erdoğan. Kilicdaroglu este susținut și de popularul primar al capitalei Istanbul, Ekrem Imamoglu, și de omologul său la fel de popular din Ankara, Mansur Yavas. De asemenea, mulți politicieni kurzi influenți se așteaptă ca alegătorii kurzi din Turcia – care reprezintă între 15 și 20% din electorat – să-l susțină pe Kilicdaroglu.

În ceea ce privește politica externă, opoziția își propune să redeschidă discuțiile privind aderarea Turciei la Uniunea Europeană – aflate într-un impas încă din 2018 – și de a restabili „încrederea reciprocă” cu SUA, după o perioadă de instabilitate. În ultimii ani, cinci crize au testat relațiile dintre SUA și Turcia: achiziționarea de către Turcia a sistemelor de apărare anti-rachetă S-400 fabricate în Rusia și sancțiunile ulterioare impuse de Washington împotriva Ankarei, situația kurzilor din Siria, disputele maritime turco-grecești, cazul Halkbank și opiniile președintelui Joe Biden privind declinul democrației din Turcia.

Sondajele prevăd o prezență record la vot în acest an și o cursă strânsă între Erdoğan și principalul candidat al opoziției Kemal Kilicdaroglu. În plus, se așteaptă ca demografia Turciei să joace un rol important în cadrul acestor alegeri. Majoritatea provinciilor lovite de seismele din februarie au fost centrele de sprijin pentru Erdoğan și partidului său, AK. Șeful Consiliului Electoral Suprem (YSK), Ahmet Yener, a declarat luna trecută că cel puțin 1 milion de alegători din zonele afectate de cutremur nu vor putea vota anul acesta din cauza dificultății de a se deplasa. Cu toate acestea, președintele Erdoğan și-a asigurat sprijinul micilor partide islamiste pentru alianța sa electorală, Alianța Populară, iar acestea ar putea înclina balanța într-o cursă electorală strânsă.

Turcia organizează alegeri la fiecare cinci ani. Candidații la președinție pot fi nominalizați de partidele care au depășit pragul de 5% la ultimele alegeri parlamentare sau de cele care au strâns cel puțin 100.000 de semnături pentru susținerea nominalizării lor. Alegerile parlamentare au loc în același timp cu alegerile prezidențiale. Turcia urmează un sistem de reprezentare proporțională în Parlament în care numărul de locuri pe care le obține un partid în legislatura de 600 de locuri este direct proporțional cu voturile pe care le câștigă. Partidele trebuie să obțină nu mai puțin de 7% din voturi – fie pe cont propriu, fie în alianță cu alte partide – pentru a intra în Parlament.

 

SURSE: 

SURSE FOTO: Financial Times / Reuters

 

AUTORI: Ștefania T. COCOR, Ana A. UȚĂ