BOOK REVIEW: Christopher Tugendhat, The Worm in the Apple: A History of the Conservative Party and Europe from Churchill to Cameron, Londra, Haus Publishing, 2022
Referendumul asupra menținerii Regatului Unit în Uniunea Europeană, organizat pe 23 Iunie 2016, a reprezentat punctul culminant al unei lungi dezbateri politice din istoria postbelică a Marii Britanii. În ultimii 75 de ani, Marea Britanie a fost simultan distantă, ușor disprețuitoare, entuziastă, critică și, în cele din urmă, de-a dreptul ostilă planurilor înaintate de vecinii săi europeni. Deși aceste reacții pot fi considerate ca fiind împărtășite de întreaga conducere de la Londra, ele au fost mai degrabă resimțite, în diferite momente, de un singur partid politic al Marii Britanii, Partidul Conservator.
Lord Christopher Tugendhat, jurnalist al publicației Financial Times, membru al Camerei Comunelor din partea Partidului Conservator, comisar european timp de nouă ani, iar începând din 1993, un membru activ al Camerei Lorzilor, parcurge în noua sa lucrare, „The Worm in the Apple: A History of the Conservative Party and Europe from Churchill to Cameron”, controversa din interiorul Partidului Conservator față de proiectul european. De la decizia lui Winston Churchill de a nu se alătura Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului în 1951 și până la hotărârea lui David Cameron de a organiza un referendum în 2016 privind menținerea Marii Britanii în UE, Christopher Tugendhat realizează o analiză istorică a acestei „drame de lungă durată” din interiorul politicii britanice care a ajuns să destabilizeze politica externă a Marii Britanii, să consume organismul politic de la Westminster și să distrugă câțiva dintre liderii politici.
În urma celui de-al Doilea Război Mondial, arhitecții proiectului european ar fi salutat participarea Marii Britanii în noile instituții create, însuși Jean Monnet declarând că acest stat, care a luptat împotriva Germaniei naziste de la începutul și până la sfârşitul conflictului şi nu a fost învinsă sau ocupată, era un „nucleu în jurul căreia s-ar putea forma o Comunitate Europeană”, „singura mare putere din Europa care era atunci în măsură să preia o astfel de responsabilitate”. Însă, la acel moment, factorii decizionali britanici nu au acordat prioritate eforturilor liderilor politici de pe continent de a stabili structuri economice menite să susțină un impuls către unitatea politică. Mult mai importante decât legăturile strânse cu Europa erau relaţiile cu Commonwealth-ul și Statele Unite ale Americii, care își dovediseră fiabilitatea în timpul războiului.
La 1 ianuarie 1973, când Marea Britanie s-a alăturat în cele din urmă Comunității Economice Europene, caracterul esențial al organizației, structura instituțională a acesteia, metodele sale de lucru și politicile de bază erau deja stabilite. Potrivit lui Tugendhat, consecințele sosirii târzii au devenit rapid evidente atunci când, aflat în funcția de comisar european, a descoperit că majoritatea britanicilor nu vedea unitatea europeană ca un mijloc de a depăși rivalitățile istorice din trecut care au condus la războaie și de a coopera în scopuri pașnice, toate acestea meritând sacrificarea unor elemente de suveranitate naţională. În schimb, cei mai mulți nu concepeau această misiune istorică și considerau aderarea la Piața Comună în termeni pur economici și utilitariști, o uniune mai consolidată fiind, astfel, privită ca o amenințare la adresa sentimentului de identitate națională și suveranitate.
Evaluând rolul crucial al Partidului Conservator în determinarea rezultatului referendumului din 2016, Christopher Tugendhat urmărește în lucrarea sa momentele cheie din istoria ultimelor decenii ale Partidului Conservator care au avut impact asupra relațiilor Marii Britanii cu UE. El oferă o analiză amănunțită a discursului lui Margaret Thatcher de la Bruges din 1988 și a modului în care influența sa a crescut și a fost exploatată în anii care au urmat, ceea ce a făcut ca partidul să devină din ce în ce mai eurosceptic. Portretizând o imagine completă a originilor Brexit-ului, Tugendhat analizează obiectiv și concis dezbaterile de pe scena politică britanică și lupta continuă care a rezultat printr-un referendum național utilizat pentru a rezolva problemele interne de partid.
AUTOR: Ștefania T. COCOR
