BOOK REVIEW: Al Murray, Command: How the Allies Learned to Win the Second World War, London, Headline, 2022
Al Murray este probabil unul dintre cei mai iubiți și de succes comedianți din Marea Britanie, dar pasiunea sa pentru istoria militară și în special pentru cel de-al Doilea Război Mondial a fost adusă în prim-plan prin intermediul câtorva emisiuni de televiziune de succes și premiate. Emisiunea care a înregistrat audiențe record recent este „We Have Ways of Making You Talk”, un podcast pe care îl găzduiește împreună cu istoricul și autor James Holland.
„Command: How the Allies Learned to Win the Second World War” nu este prima lui carte, ci, după propria sa recunoaștere, este „prima lui carte serioasă” și acoperă o gamă uriașă de materiale și tot ce se așteaptă de la o carte de istorie a celui de-al Doilea Război Mondial.
„Command: How the Allies Learned to Win the Second World War” este prima sa carte despre istoria celei de-a doua conflagrație mondială, prezentând fascinația lui Al Murray pentru această perioadă esențială din secolul al XX-lea – o analiză captivantă, distractivă și complexă despre cei mai importanți lideri militari ai forțelor Aliate în conflict.
În lucrarea sa, Al Murray evidențiază nivelul de performanță și cariera unora dintre protagoniștii principali care au condus armate, precum și ofițerii mai puțin cunoscuți care au condus divizii, regimente și chiar batalioane pentru armatele britanice, Commonwealth și Statele Unite ale Americii. Prezentând fiecare comandant de luptă în fiecare teatru major de operațiuni în care au luptat aliații, Murray spune povestea modului în care Aliații Occidentali au revenit de la înfrângerile șocante timpurii (Dunkirk și Pearl Harbor) până la victoriile care au urmat apoi (El Alamein și Ziua Z).
Totodată, Murray analizează arhitectura tacticilor folosite pentru a învinge forțele Axei Germaniei naziste și Japoniei și ce ne spune asta despre personalitatea comandaților respective care au realizat acele scheme militare și provocările cu care s-au confruntat.
Murray oferă în cele zece capitole o analiză detaliată, fiecare concentrându-se pe un comandant aliat diferit: de la Patton și Slim până la mai puțin cunoscutul neo-zelandez Freyburg (unul dintre puținii care au avut „un prim război mondial bun”). Capitolul final îl acoperă pe necunoscutul locotenent Peter White, despre care Murray susține că a avut experiențe viscerale și critice în comandă.
Primul dintre aceste capitole este despre enigmaticul Bernard Montgomery. Murray evită în mod deliberat capcana de a confunda acest Bernard Montgomery cu „Monty” care merge călare alături de Winston Churchill inspectând trupele și poartă două insigne. În schimb, acest capitol începe cu o introducere și o evaluare amănunțită despre tânărul Bernard Montgomery – anii pre „Monty” – și un rezumat surprinzător legat de bolile venerice și impactul paralizant pe care l-a avut asupra eficienței luptei.
Fiecare capitol se deschide prezentând un subiect militar relevant (război în deșert, informații despre momentele de maxima tensiune, război în junglă etc.), introducând cititorul într-un nou aspect al războiului, de obicei relevant pentru un eșec din tabară Aliaților până în acel moment. Mulți oameni l-au văzut pe Benedict Cumberbatch ecranizând cu succes versiunea lui Alan Turing cu codul Enigma, dar puțini se gândesc la performanțe brutal de inadecvate ale Aliaților care au oferit cărți de coduri. Disciplina radio proastă și interceptările deschise care au adus informații cheie forțelor Axei. Fiecare dintre aceste pasaje din fiecare capitol încadrează circumstanțele și provocările succeselor comparabile care au urmat și unde se încadrează ele omonimul fiecărui capitol.
Murray prezintă aceste argumente temeinic și susține că victoria aliaților nu a fost în cele din urmă din cauza tuturor acestor succese fragmentare; dar și din cauza numeroaselor eșecuri în comandă, conducere, informații, generalitate și lupte care i-au precedat de obicei.
AUTOR: Ana A. UȚĂ
