Conferința de Securitate de la München #MSC2023 – dezbateri despre conturarea unei noi ordini internaționale

By Stefania Cocor 15 feb., 2023

Șefi de stat și de guvern, miniștri ai apărării și afacerilor externe, precum și personalități importante din mediul academic, din mediul de afaceri și din societatea civilă se vor reuni în perioada 17-19 februarie 2023 la cea de-a 59-a ediție a Conferinței de Securitate de la München (MSC). Oferind un spațiu deschis pentru dezbaterea geopoliticii și a relațiilor internaționale, Conferința din acest an va avea în centrul discuțiilor sale provocările globale și sistemice cu care se confruntă statele de pe scena internațională, războiul din Ucraina, punctul de cotitură „istoric” al politicii de securitate și apărare al Germaniei (Zeitenwende), precum și importanța strategică a îmbunătățirii relațiilor cu țările din „Sudul Global”.

Reunindu-se la aproape un an de la declanșarea războiului de către Rusia împotriva Ucrainei, cei aproape 500 de lideri și experți vor dezbate unde se îndreaptă ordinea globală după ce Moscova a lansat un atac nu doar împotriva statului vecin, ci și asupra principiilor de bază ale ordinii internaționale create după Al Doilea Război Mondial. Potrivit datelor analizate de Munich Security Index, un indice anual al percepțiilor riscului pe care MSC l-a dezvoltat împreună cu partenerul său Kekst CNC, oamenii din întreaga lume simt că sunt într-adevăr martorii unui punct de cotitură în politica mondială. Încă din 2021, MSC și Kekst CNC au colectat date pentru a răspunde întrebărilor de bază care ajută la înțelegerea percepției cetățenilor privind riscurile: Cred oamenii că lumea devine un loc mai riscant? Există un consens global cu privire la unele dintre riscurile grave cu care se confruntă omenirea astăzi? Și cât de pregătite se simt societățile să facă față acestor amenințări? Războiul ruso-ucrainean și ramificațiile sale au crescut dramatic percepția riscului în rândul cetățenilor din întreaga lume. La aceste amenințări de securitate se adaugă preocupările existente ale cetățenilor cu privire la ascensiunea Chinei sau la riscurile transnaționale precum schimbările climatice.

Indexul, parte a Raportului anual emis de Conferința de Securitate de la München, evidențiază cum pare să se inaugureze o nouă eră în politica globală, această eră fiind caracterizată de un sentiment omniprezent de nesiguranță. Pentru a explora noile transformări, ediția din 2023 a Raportului de Securitate de la München, care servește și ca agendă de discuții în cadrul reuniunii din acest an, analizează diverse domenii în care se desfășoară în prezent o competiție pentru viitoarea ordine internațională: drepturile omului, guvernarea infrastructurilor globale, dezvoltarea, securitatea energetică și stabilitatea nucleară. Autorii raportului argumentează, astfel, că actorii revizioniști încearcă să submineze status quo-ul și să schimbe ordinea internațională existentă, iar ceea ce trebuie să facă democrațiile liberale este să ofere o viziune pozitivă pentru o lume mai pașnică și mai prosperă. Termenul de „actori revizioniști” se referă la acțiunile țărilor precum China și Rusia, care încearcă să modifice ordinea existentă condusă în principal de SUA încă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în domenii precum economia, politica și securitatea globală.

De la inaugurarea sa în 1963, Conferința de Securitate de la München este considerată a fi un forum de discuții despre cele mai presante probleme de securitate ale momentului. Ea a fost concepută de Ewald-Heinrich von Kleist, un aristocrat german care a luat parte la conspirația eșuată de asasinare a lui Adolf Hitler în 1944.  În primele decenii ale organizării Conferinței, participanții nu erau atât de numeroși cum sunt astăzi. Deși a fost dintotdeauna concepută ca o conferință internațională, primele întâlniri au fost mai degrabă un loc în care participanții germani și-au întâlnit omologii din cel mai important aliat al lor, Statele Unite, și din alte state membre NATO. Astfel, conferința a fost adesea numită „întâlnire de familie transatlantică”. Dezbaterile de la München se concentrau în jurul politicii occidentale conturate pe fundalul Războiului Rece.

Odată cu sfârșitul Războiului Rece, atât Ewald-Heinrich von Kleist, cât și succesorul său în calitate de președinte al Conferinței, Horst Teltschik (1999-2008), au decis să invite la întâlnirea transatlantică și participanți din țări care nu făceau parte din lumea occidentală. Aceștia au făcut loc inițial participanților din țările Europei Centrale și de Est, dar și din Federația Rusă. Din 2008, odată cu preluarea președinției de către Wolfgang Ischinger (2008-2022), Conferința a devenit mult mai deschisă către relațiile globale, lărgindu-și domeniul de aplicare atât geografic, cât și tematic, pentru a lua în considerare impactul unor probleme precum schimbările climatice și a sărăciei asupra securității.

De-a lungul timpului, conferința a evoluat nu doar din perspectiva numărului de participanți sau a subiectelor abordate. Această întrunire anuală s-a transformat și într-o platformă pentru  lansarea unor politici internaționale sau chiar pentru transmiterea nemulțumirilor liderilor. Unul dintre cele mai tensionate momente ale conferinței a avut loc în 2007, când președintele Vladimir Putin a criticat aspru Statele Unite. Atacând conceptul unei lumi „unipolare” în care Statele Unite erau singura superputere, președintele Putin a afirmat în discursul său: „Ce este o lume unipolară? Indiferent cum am înfrumuseța acest termen, înseamnă un singur centru de putere, un singur centru de forță și un singur maestru. Nu are nimic în comun cu democrația, pentru că aceasta este opinia majorității ținând cont de opinia minorității. Oamenii ne învață mereu democrația, dar oamenii care ne învață democrația nu vor să o învețe ei înșiși.”  Acuzând SUA că își doresc să domine lumea, liderul rus și-a arătat nemulțumirea față de modelul pe care America ar încerca să-l impună altor țări: „Un stat și, desigur, în primul rând Statele Unite, și-au depășit granițele naționale în toate privințele. Acest lucru este vizibil în politicile economice, culturale și educaționale pe care le impune altor națiuni. Ei bine, cui îi place asta? Cine se bucură de asta?”

În februarie 2009, însă, tot în cadrul aceleiași Conferințe vice-președintele american de la acel moment, Joe Biden lansa „politica de resetare” a SUA față de Rusia, declarând că în ultimii ani a existat o „tendință periculoasă” în relația dintre Rusia și aliații occidentali, fapt pentru care e timpul „să apăsăm butonul de resetare și să revedem numeroasele domenii în care putem și ar trebui să lucrăm împreună cu Rusia.”  În timp ce evidenția că era posibilă cooperarea în domenii precum combaterea terorismului, controlul armelor și neproliferarea nucleară, Biden recunoștea, totodată, că dezacordurile vor continua să persiste. De exemplu, Statele Unite nu vor recunoaște Abkhazia și Osetia de Sud ca state independente sau orice „sferă de influență” a Rusiei. Cu toate acestea, potrivit vice-președintelui, „Statele Unite și Rusia pot să nu fie de acord și să lucreze în continuare împreună acolo unde interesele noastre coincid. Și coincid în multe locuri.”

În acest an, oficialii guvernului rus nu au fost invitați la Conferință. Printre invitații se numără, însă, vicepreședinta SUA Kamala Harris, care reprezintă delegația americană cea mai numeroasă de până acum, principalul diplomat al Chinei Wang Yi, cancelarul german Olaf Scholz, președintele Franței Emmanuel Macron, prim-ministrul Italiei Georgia Meloni și președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen.

 

SURSE: 

SURSE FOTO: Munich Security Conference / WELT/ The National Interest

 

AUTORI: Ștefania T. COCOR, Ana A. UȚĂ