Discursul anual susținut de președintele Statelor Unite în fața Congresului (State of the Union Address) a devenit o tradiție în istoria politică americană încă din 1790, când George Washington s-a adresat noului Congres în Camera Senatului Federal Hall din New York City, pe atunci capitala SUA. Din 1790 și până astăzi, discursul privind Starea Uniunii a evoluat considerabil, fiecare președinte adăugându-i acestei practici propriile idei inovatoare.

Discursul privind starea Uniunii este o comunicare a președintelui american către Congres în care acesta raportează despre starea actuală a Statelor Unite și oferă propuneri politice pentru anul legislativ viitor. Discursul își are originea în Articolul II, Secțiunea 3 a Constituției SUA care cere ca președintele „să ofere din când în când Congresului informații despre starea Uniunii și să recomande a fi luate în considerare măsurile pe care el le va aprecia necesare și oportune.”  George Washington a stabilit precedentul care clarifică sintagma „din când în când”. Astfel, începând din 1790, cu excepții ocazionale, mesajele privind Starea Uniunii au fost transmise o dată pe an.

Discursul președintelui privind Starea Uniunii a fost cunoscut sub numele de „Mesajul Anual al Președintelui către Congres” (President’s Annual Message to Congress) până în secolul al XX-lea. Denumirea de „Starea Uniunii” a intrat în uz odată cu președintele Franklin D. Roosevelt în anii 1930 și a devenit termenul cel mai des folosit pentru eveniment abia în anii 1940, când a fost difuzat pentru prima dată la televizor. Mai mult, președinții George Washington și John Addams și-au susținut mesajele către Congres în persoană, în timp ce președintele Thomas Jefferson s-a decis să se depărteze de tradiție trimițând, în schimb, doar un mesaj scris. Acest precedent a fost urmat până la președintele Woodrow Wilson care a apărut personal în fața Congresului în 1913. Președintele Franklin Roosevelt a adoptat practica lui Wilson de susținere personală a discursului, iar de atunci aceasta a devenit o tradiție contemporană, chiar dacă au continuat să mai fie unele excepții în cazul discursurilor președinților Truman (1946 și 1953), Eisenhower (1961) și Carter (1981), care au transmis doar în format scris mesajul lor către Congres.

Odată cu apariția radioului (1923), a televiziunii (1947) și a transmisiunii web live (2002), discursul a început să câștige o importanță și mai mare prin furnizarea unei platforme naționale pentru președinte. Primul discursul televizat al președintelui în fața Congresului a fost cel al președintelui Harry S. Truman. În 1965, Lyndon Johnson a început practica de a susține discursul seara, când audiența era cea mai mare, și de a se baza pe telepromptere. Schimbarea orei de transmisiune a extins considerabil audiența și a marcat, totodată, și apariția comentariului public  televizat al discursului.

Deși se consideră că discursurile privind Starea Uniunii „rar afectează poziția publică a unui președinte într-un mod semnificativ, în ciuda cantității de atenție pe care o primesc”, unele dintre aceste discursuri au semnalat schimbări majore în politica externă, președintele anunțând importante strategii politice care urmau să caracterizeze relațiile SUA cu alte state. În decembrie 1823, președintele James Monroe și-a folosit al șaptelea mesaj anual pentru a anunța cum continentele americane „nu trebuiau considerate subiecte pentru viitoare colonizări de către nicio putere europeană”. Astfel,  mesajul anual al președintelui James Monroe către Congres din 1823 anunța Doctrina Monroe, prin care SUA avertizau puterile europene să nu se amestece în afacerile emisferei vestice. În ianuarie 1941, Franklin D. Roosevelt a făcut o declarație similară, enumerând cele „patru libertăți” pe care SUA le-ar apăra în întreaga lume: libertatea de exprimare, libertatea religiei, libertatea de sărăcie și libertatea de frică. În secolul al XXI-lea, discursul președintelui George W. Bush din ianuarie 2002, numea „axa răului” , formată din Irak, Iran și Coreea de Nord, și promitea că „America va face ceea ce este necesar pentru a asigura securitatea națiunii noastre”.

În ceea ce privește durata discursurilor, cel mai lung discurs privind Starea Uniunii a fost de peste 33.000 de cuvinte și a venit în format scris de la președintele Jimmy Carter în 1981. Discursul președintelui Bill Clinton din 1995, cel mai lung discurs susținut în persoană, a fost de 9.190 de cuvinte și a durat aproape o oră și jumătate pentru a fi livrat. Primul mesaj anual transmis Congresului a fost și cel mai scurt. George Washington s-a limitat la mai puțin de 1.100 și a reușit să-și livreze mesajul în aproximativ 10 minute.

Incluzând discursul președintelui Joseph R. Biden, Jr., au existat un total de 98 de mesaje anuale privind Starea Uniunii (SOTU). De la discursul din 1913 al președintelui Woodrow Wilson, au existat un total de 86 de discururi în persoană.

În cadrul discursului ținut de actualul președintele american, Joe Biden, acesta a cerut unitate într-un Congres puternic divizat, în timp ce a făcut un apel plin de spirit către republicani să ridice plafonul datoriei de 34,1 trilioane de dolari în discursul anual privind Starea Uniunii de marți seara, 7 februarie 2023.

Biden a vorbit și despre creșterea locurilor de muncă în Statele Unite, programul său de infrastructură, reducerile de prețuri la medicamente pentru bătrâni și creșterea producției interne, în timp ce s-a luptat cu republicanii pentru impozitele mai mari la miliardari și reforma imigrației. El a atins în discursul său, de asemenea, și subiectul legat de războiul din Ucraina, dependența de petrol și competiția strategică a Americii cu China în discursul anual către Congres.

Președintelui Biden i s-au adus huiduieli și batjocuri când a subliniat că 25% din datoria națională restantă a SUA a fost adăugată sub mandatul fostului președinte Donald Trump. „Sunt faptele, verificați. Verificați”, a spus Biden. „Cum a răspuns Congresul la acea datorie, au făcut ceea ce trebuie, au ridicat plafonul datoriei de trei ori fără condiții prealabile sau criză. Au plătit pentru a preveni un dezastru economic”.

În cadrul acestui discurs a fost pentru prima dată din 2019, când președintelui și liderilor Congresului li s-a permis să aducă invitați la eveniment, la care participă în general fiecare membru al Camerei Reprezentanților și Senatului. Au fost prezenți cinci dintre cei nouă judecători ai Curții Supreme, alături de majoritatea cabinetului președintelui și a corpului diplomatic. Muzicianul Bono, părinții lui Tire Nichols, ambasadorul Ucrainei în SUA, Oksana Markarova și soțul președintelui Parlamentului Nancy Pelosi, Paul, au fost unii dintre cei mai importanți invitați ai serii.

A fost, de asemenea, prima dată când Biden a rostit discursul istoric în fața unui Congres divizat, după ce republicanii și-au strâns controlul asupra Camerei Reprezentanților în alegerile intermediare din noiembrie.

Președintele SUA, Joe Biden, le-a cerut republicanilor să ajute „la finalizarea sarcinii” de a răsplăti familiilor muncitoare, în discursul său anual privind Starea Uniunii. Democratul a subliniat importanța bipartizanității pentru un Congres divizat în care camera inferioară are acum o majoritate republicană. De asemenea, el a promis că va apăra suveranitatea Statelor Unite în urma unei incursiuni a unui presupus „balon de spionaj” chinez.

Discursul a fost văzut ca o platformă pentru o candidatură de realegere în 2024. Discursul președintelui Biden a ținut 73 de minute, fiind rostit într-un moment în care gradul său de popularitate în rândul alegătorilor americani se apropie de cel mai scăzut nivel al președinției sale.

Partidul de opoziție oferă în fiecare an un răspuns discursului privind Starea Uniunii rostit de președinte. Marți seara, respingerea republicană a fost dată de guvernatorul din Arkansas Sarah Huckabee Sanders, care a acuzat administrația Biden că este mai preocupată de „fanteziile active” decât „realitatea grea cu care se confruntă americanii în fiecare zi”.

La tribuna Camerei Reprezentanților, a fost unul dintre cei mai vocali critici ai săi, Președintele Camerei republicanilor, Kevin McCarthy.

Joe Biden a mai adăugat agăugat o critică la adresa partidului de opoziție, care a preluat luna trecută camera inferioară a Congresului, și are pe agendă investigarea familiei Biden și cabinetul președintelui: „Prietenilor mei republicani, dacă am putea lucra împreună în ultimul Congres, nu există niciun motiv pentru care să nu putem lucra împreună în acest nou Congres”, a spus președintele, care a fost acuzat anterior de oponenții săi de retorică dezbinătoare. Biden a mai adăugat că la doi ani după ce susținătorii predecesorului său, Donald Trump, s-au revoltat la Capitoliul Statelor Unite, democrația americană a fost „neînclinată și neîntreruptă”. Așa cum se întâmplă uneori în discursurile despre Starea Uniunii, președintele a fost în anumite momente criticat de membrii opoziției.

Biden și-a expus lista de obiective politice, cerând interzicerea armelor de asalt, o taxă minimă pentru miliardari și acces la grădiniță pentru copiii de trei și patru ani – deși multe dintre propuneri probabil nu vor ajunge în Congres. El a condamnat, de asemenea, profiturile „revoltătoare” ale companiilor petroliere, dar a atras disprețul republicanilor din cameră când a spus: „Vom avea nevoie de petrol pentru cel puțin încă un deceniu”.

SURSE:

• „Annual Messages to Congress on the State of the Union (Washington 1790 – the present)”, în The American Presidency Project https://www.presidency.ucsb.edu/documents/presidential-documents-archive-guidebook/annual-messages-congress-the-state-the-union ;
• Andrew Prokop, „The State of the Union address’s history, explained”, în VOX, 2023 https://www.vox.com/2015/1/20/7854969/biden-state-of-the-union-address-history;
• Ron Elving, „As the nation has changed, so has the State of the Union speech”, în National Public Radio, 2023 https://www.npr.org/2023/02/04/1154134314/state-of-the-union-address-2023-history;
• „State of the Union Address”, în The History, Art & Archives: United States House of Representatives, https://history.house.gov/Institution/SOTU/State-of-the-Union/;
• „Biden’s 2023 State of the Union: President appeals to Republicans to work together on debt ceiling”, în CNBC, February 7, 2023, https://www.cnbc.com/2023/02/07/state-of-the-union-live-updates-biden-faces-stubbornly-high-inflation-and-divided-congress-in-annual-address.html;
• Kevin Liptak, „Takeaways from Biden’s State of the Union address”, în CNN, February 8, 2023, https://edition.cnn.com/2023/02/07/politics/takeaways-biden-state-of-the-union-address/index.html;
• Jude Sheerin, „State of the Union 2023: Biden urges Congress to finish economic fightback”, în BBC News, February 8, 2023, https://www.bbc.com/news/world-us-canada-64550143.

SURSĂ FOTO: Woodrow Wilson Center/ NPR/ Hamilton Historical Records / Truman Library Institute / CNN / Reuters / The White House

AUTORI: Ștefania T. COCOR, Ana A. UȚĂ