BOOK REVIEW: Eleonory Gilburd, To See Paris and Die: The Soviet Lives of Western Culture, Massachusetts, Belknap Press: An Imprint of Harvard University Press, 2018
Eleonory Gilburd este un istoric american care a studiat la Universitatea din Chicago și la UC Berkeley. Este specializată în istoria și cultura Uniunii Sovietice și a Rusiei moderne. Cercetarea lui Eleonory Gilburd a fost susținută de National Endowment for the Humanities, Institutul Kennan, American Philosophical Society, National Council for Eurasian and East European Research, Social Science Research Council, American Councils for International Education, Mabelle McLeod Lewis Foundation și programul Fulbright-Hays, printre altele.
Lucrarea cu care debutează autoarea este „To See Paris and Die: The Soviet Lives of Western Culture”, fiind distinsă cu numeroase premii precum: A Foreign Affairs Best Book of the Year, The AATSEEL Prize for Best Book in Cultural Studies, The Laura Shannon Prize in Contemporary European Studies, The Marshall Shulman Book Prize și The Wayne S. Vucinich Book Prize.
În 1957, după decenii de teroare a lui Stalin, când contactele cu străinii, reale sau imaginate, au fost catalogate drept înaltă trădare, Moscova a găzduit al șaselea „Festival Internațional al Tineretului”. După cum relatează Gilburd în „To See Paris and Die: The Soviet Lives of Western Culture”, despre istoria bogată a deschiderii culturale a liderului sovietic Nikita Hrușciov în Occident, festivalul a adus aproximativ două săptămâni de exaltare neîncetată, în timp ce tinerii din URSS au legat prietenii cu „colegii” din întreaga lume: rătăcind prin Moscova, dansând , cântând, experimentând lucruri care până atunci le erau fie interzise, fie care nu au putut „pătrunde” în stat din cauza regimului politic.
Spre deosebire de încercările anterioare de occidentalizare, cea inițiată de Hrușciov – dezghețul -, a ajuns dincolo de elitele sovietice pentru a include masele. Muzica pop franceză a fost difuzată la radio, filmele italiene au rulat vreme îndelungată în cinematografe, iar abordarea „ponderată” a traducerii literare a făcut ca romanele occidentale să facă parte din cultura sovietică – și chiar din viața sovietică. Dar, pe măsură ce acest flux de cultură occidentală apare în Uniunea Sovietică, granițele statului au rămas închise, iar călătoriile în străinătate, puternic restricționate.
Poporul sovietic, după cum apare ideea în lucrarea lui Eleonory Gilburd, „s-a îndrăgostit de un Occident mitic”. Mai târziu, mulți au experimentat realitatea Occidentului direct ca imigranți sau când Rusia post-sovietică a încercat să îmbrățișeze mai pe deplin căile și normele occidentale – și apoi au ajuns să creadă că au fost nedreptățiți. „Ceea ce au simțit a fost mai mult decât deziluzie, scrie Gilburd: a fost «dispossession» (deposedarea).”
AUTOR: Ana-Alexandra UȚĂ
