BOOK REVIEW: Charles A. Kupchan, Isolationism: A History of America’s Efforts to Shield Itself from the World, New York, Oxford University Press, 2020
În 1796, președintele George Washington, în „Discursul de adio”, conceput pentru a inspira și ghida generațiile viitoare, a avertizat că forțele secționalismului geografic, fracțiunea politică și interferența puterilor străine în afacerile interne ale națiunii amenințau stabilitatea Republicii. Îndemnând tânăra națiune americană „să se ferească de alianțele permanente cu orice parte a lumii străine”, Washington deschidea calea spre izolaționismul care va deveni ulterior una dintre cele mai influente tendințe politice din istoria americană.
De la fondarea lor și până la atacul de la Pearl Harbor, Statele Unite au evitat angajamentele strategice externe, realizând doar scurte ocoliri în timpul războiului cu Spania, în 1898, și al Primului Război Mondial. Odată cu cea de-a doua conflagrație mondială, însă, SUA a abandonat politica izolaționistă, devenind liderul lumii libere și percepându-se pe sine ca „națiunea indispensabilă”.
În lucrarea „Isolationism: A History of America’s Efforts to Shield Itself from the World”, Charles A. Kupchan, profesor de afaceri internaționale la Universitatea Georgetown și membru al Consiliului de Securitate Națională în timpul administrației Clinton și Obama, analizează istoria izolaționismului de-a lungul întregii istorii americane, explorând impulsul izolaționist al națiunii și modul în care acesta, cu toate că a reprezentat în anii ’30 ai secolului trecut o iluzie periculoasă, a oferit Statelor Unite avantaje strategice clare în timpul ascensiunii sale ca super-putere.
Astfel, Kupchan demonstrează în mod convingător că noțiunea de excepționalism american a fost la fel de strâns legată de izolaționism, iar recenta revenire a retoricii „America First”, ar putea face inevitabilă o retragere strategică din politica externă intervenționistă pe care SUA au aplicat-o în ultimii 80 de ani.
AUTOR: Ștefania-Teodora COCOR
