100 de ani de la înființarea Partidului Comunist Chinez
SURSA FOTO: The Economist
Un discurs cu accente dure a fost cel al președintelui chinez, Xi Jinping, ținut cu ocazia marilor manifestații populare desfășurate la Beijing care celebrează, pe 1 iulie, Centenarul înființării Partidului Comunist Chinez.
„Rezolvarea problemei Taiwanului și realizarea reunificării complete a insulei cu China sunt o misiune istorică a Partidului Comunist Chinez”, a declarat Xi Jinping, luând cuvântul după marea paradă din Piața Tiananmen.
„Nimeni nu ar trebui să subestimeze hotărârea poporului chinez de a-și apăra suveranitatea națională și integritatea sa teritorială”, a mai adăugat Xi.
Deși în discursul liderului chinez, criticile nu sunt adresate, în mod direct, Statelor Unite, aluzia este una fără echivoc: „Nu am hărțuit niciodată popoarele din alte țări și nu o vom face niciodată, dar nu vom permite forțelor străine să ne hărțuiască, să ne oprime sau să ne supună”, a avertizat Xi, făcând astfel trimitere la alianța statelor occidentale conduse de Statele Unite care definesc statul chinez ca fiind noua provocare la adresa securității democrațiilor occidentale. Noua politică anti-chineză a fost conturată și exprimată, în mod public, în cadrul turneului european al președintelui Biden de acum câteva săptămâni.
De când a preluat puterea, la sfârșitul războiului civil din 1946-1949, Partidul Comunist Chinez a avut o istorie tumultuoasă și dramatică. Președintele Xi Jinping a profitat de această aniversare pentru a sublinia creșterea impresionantă a influenței economice, militare și diplomatice a țării sale în ultimele patru decenii, odată cu adoptarea primelor reforme de modernizare permise de sistemul comunist.
În ultimele decenii, China a devenit a doua cea mai mare economie din lume, a intrat pe deplin în cursa spațială, dar mai presus de toate, și-a extins influența economică și politică în toată Asia, și nu numai. Această expansiune economică agresivă, la care se adaugă relația specială cu Rusia lui Vladimir Putin, o politică de înarmare nucleară accelerată, precum și noua lege a securității naționale din Hong Kong, trimit un mesaj foarte clar cu privire la planurile pe termen lung ale Chinei.
Cum era de așteptat, în cadrul festivităților au fost „uitate” momentele tragice din istoria statului-partid în timpul ascensiunii și consolidării conducerii lui Mao Zedong: „Marea Foamete” din anii ‘50 și ‘60 ai secolului trecut, ca urmare a reformelor din timpul așa-numitului „Marele Salt înainte”, o politică economică ce urmărea industrializarea accentuată a țării, soldată cu un preț uman și material impresionant. Se estimează că numărul celor morți din cauze ne-naturale s-ar ridica la 16-30 de milioane de oameni, iar dezvoltarea Chinei a fost întârziată atunci cu un deceniu.
Trecute cu vederea de propaganda comunistă au fost și masacrele din timpul Revoluției Culturale (1965-1969), vechea problemă a Tibetului, represiunea militară sângeroasă din Piața Tiananmen din 1989, dar și evenimente recente, precum reprimarea violentă a impulsurilor democratice din fosta colonie britanică Hong Kong.
Un ultim capitol controversat este cel privind pandemia de Covid-19, începută la Wuhan, la sfârșitul anului 2019 și criticile internaționale privind gestionarea defectuoasă a acestei crize sanitare, și mai ales lipsa de transparență a Beijingului privind furnizarea de informații către Organizația Mondială a Sănătății.
